În fiecare zi, alese şi culese...

“Tussie-mussie” – o abordare romanticizată a butonilor

Este aproape uimitor câte detalii şi câte istorisiri pot exista uneori, chiar şi în spatele unor obiecte dintre cele mai obişnuite. Este şi cazul butonilor, despre care am mai vorbit în articolele precedente. Dar în acest articol, abordarea este oarecum diferită pentru că nu mai vorbim de butoni ca produse de promovare, ci butoni în forma unor aducători de mesaje romantice, adesea strecurate în taină în epoca victoriană. Aceşti butoni purtau numele de „tussie-mussies”.

Datele privind originea termenului „tussie-mussie” sunt oarecum încurcate. Conform Oxford English Dictionary, cuvintele sunt semnalate pentru prima dată (deşi sub o altă formă) în anul 1440. S-ar părea că prin secolele 17-18 diverşi autori de dicţionare au dat acestei expresii un înţeles obscen, motiv pentru care termenul a dispărut pentru câtva timp din limbajul standard. A fost ulterior repus în circulaţie cu înţelesul pe care, de fapt, l-a avut dintotdeauna: un mic buchet de flori care se ţinea în mână şi era adesea înfăşurat în dantelă sau pânză brodată.

Aşadar, „tussie-mussie” era o denumire dată acestor buchete unicate de mărime mai mică, care se realizau din flori şi ierburi aromate si pe care doamnele şi domnişoarele le purtau în societate. Este important să menţionăm că fiecare buchet, după tipul florilor din care era realizat, purta cu el o anumită semnificaţie. De cele mai multe ori, aceste buchete erau realizate în jurul unei flori anume, iar aceasta, împreună cu toate celelalte, erau selectate cu multă grijă astfel încât să exprime mesajul corect întocmai. Şi selectarea florilor în funcţie de culoare era la fel de importantă în acest sens.

Cu toată popularitatea de care se bucurau „bucheţelele grăitoare”, designerii din epoca victoriană s-au gândit să preia semnificaţia acestora şi să o transpună în fabricarea butonilor. Aşa au apărut butonii „tussie-mussie” ca accesorii de modă ce complimentau buchetele de flori. La fel cum realizarea acestora din urmă era o muncă creativă care se făcea cu multă grijă şi atenţie, şi în cazul butonilor se avea grijă ca imaginile gravate sau imprimate să releve o semnificaţie aparte. Se mergea atât de departe încât cei care aspirau la afecţiunea unei anumite domnişoare căutau prin dicţionare şi cărţi florile potrivite. La rândul lor, domnişoarele erau nerăbdătoare să descifreze mesajul criptat.

Poate că astăzi ne gândim mai puţin la flori şi butoni în sensul celor de mai sus. Pentru a schimba puţin perspectivele, n-ar fi rău să menţionăm că aceste „tussie-mussies” erau mai apreciate decât bijuteriile în epoca victoriană.