Un flyer A4 are 210 x 297 mm, adică 21 x 29,7 cm. La 300 dpi, rezoluția pe care o cerem pentru tot ce se citește de aproape, ajungi la 2480 x 3508 pixeli. Mai jos găsești și A3, A5 și restul seriei, la 300 și la 150 dpi. Tabelul îl găsești oriunde. Ce faci cu el înainte de Export contează mai mult.

Tabel complet A0-A5, în mm, cm și pixeli la 300 și 150 dpi

Formatele vin din ISO 216, seria A, construită pe raportul 1 la radical din 2. Tai un format pe latura lungă și ai jumătatea lui, iar A0 are, nominal, un metru pătrat. Dacă vezi diferențe de un milimetru între surse, de vină e rotunjirea: ISO fixează dimensiunile în milimetri întregi, deci 297 mm și nu 210 x √2 ≈ 296,98.

Un sfat din practică: deschide documentul în milimetri și scrie 210 x 297. Pixelii se calculează singuri la export. Dacă lucrezi direct în pixeli și pui 210 x 297 în loc de 2480 x 3508, la 300 dpi obții un format de doar circa 18 x 25 mm.

De ce se schimbă pixelii când schimbi rezoluția

Hârtia nu are pixeli. Îi are fișierul. Formula: împarți milimetrii la 25,4 (cât are un inch) și înmulțești cu rezoluția. La A4 și 300 dpi: 210 / 25,4 x 300 = 2480,3 pe lățime și 3507,9 pe înălțime. La A5 iese 1748 x 2480, la A3 3508 x 4961.

Zecimile nu contează în practică: folosește valorile rotunjite din tabel.

Mulți cred că dpi-ul (pentru imagini digitale, mai exact ppi) e o măsură de calitate. E doar o etichetă. Dacă în Photoshop schimbi 300 în 150 fără să bifezi resample, imaginea rămâne cu aceiași pixeli, dar se tipărește cu dimensiunile dublate pe fiecare latură. Dacă bifezi resample și reduci rezoluția păstrând dimensiunea de tipărire, Photoshop elimină pixeli. La mărire poate adăuga pixeli, dar nu recuperează detaliile lipsă. Niciuna nu te scoate din belea dacă fișierul de pornire e prea mic.

Cât despre 150 dpi: e bun pentru afișe privite de la câțiva metri. O regulă orientativă, nu un standard: sub un metru distanță de citire, 300 dpi. Între unu și trei metri, 150 dpi merge. La distanțe mai mari, rezoluția potrivită depinde de produs și de detaliile imaginii. O fotografie tipărită la 150 dpi și privită din mână poate părea moale; textul și elementele vectoriale dintr-un PDF nu depind de dpi.

Ce format alegi pentru flyere, afișe, broșuri și documente

Depinde unde ajunge materialul, cât text ai de pus și cât de aproape se uită omul la el.

Flyere și pliante

La flyere alegem A5, 148 x 210 mm, aproximativ 1748 x 2480 pixeli la 300 dpi. Încape un titlu, o ofertă, patru-cinci rânduri de text, un cod QR și datele de contact, fără să pară înghesuit. Gramajul hârtiei poate varia în funcție de produs și de opțiunile alese; o hârtie mai groasă oferă, de regulă, mai multă rigiditate.

Dacă ai mai mult de spus, ia un A4 pliat în două: iese o broșură de patru pagini A5, cu prima și ultima drept copertă. Ordinea paginilor pentru tipar se stabilește la impunere, făcută de tipografie, nu în editor. Un A4 pliat în trei dă șase panouri de circa 99 x 210 mm, potrivite pentru pașii unei proceduri sau pentru o hartă. Ține textul la 4-5 mm de fald, ca să nu fie strivit sau decalat de pliere.

Afișe, de la A3 la A0

A3 e afișul de interior, 297 x 420 mm, pentru hol, ușă sau vitrină. La 300 dpi are 3508 x 4961 pixeli, vreo 17 megapixeli, adică circa 50 MB necomprimat în RGB.

A2 și A1 merg pe stradă și pe pereți mari. Pentru materialele privite de la distanță, 150 dpi poate fi suficient; 300 dpi înseamnă fișiere mai mari: un A1 la 300 dpi are 7016 x 9933 pixeli, în jur de 200 MB necomprimat, iar un A0 depășește 400 MB. A0 îl vezi la planuri tehnice și panouri de expoziție, unde textul se citește de la un metru și jumătate.

Broșuri, cataloage și documente

Broșurile se fac aproape mereu din A4 pliat la A5. La broșurile capsate pe mijloc, numărul de pagini trebuie să fie multiplu de patru, fiindcă fiecare coală are două fețe și fiecare față două pagini. Ai 14 pagini de conținut? Completezi până la 16, de exemplu cu o pagină de contact și una de notițe.

La broșurile cu cotor (de pildă lipite), poate fi necesară o margine interioară suplimentară, în funcție de grosime și de tipul legării; la cele capsate pe mijloc, întreabă tipografia dacă ține cont de deplasarea foilor la pliere. Cataloagele și documentele interne rămân pe A4: e formatul oricărei imprimante de birou și al oricărui biblioraft.

Pregătirea fișierului pentru tipar: dpi, bleed, zonă de siguranță, CMYK

Aici se pierd cele mai multe ore. Am primit flyere care arătau impecabil pe ecran și au ieșit cu margini albe și text tăiat.

Rezoluția se socotește la dimensiunea finală

Un fișier de 300 dpi desenat pe A5 are 1748 x 2480 pixeli. Mărește-l la A4 și aceiași pixeli se întind pe o suprafață dublă: ai aproximativ 212 dpi efectivi. Fixează formatul final înainte să desenezi.

Același lucru e valabil pentru pozele din document. Un flyer setat la 300 dpi, cu o fotografie de 800 pixeli lățime întinsă pe toată pagina, are sub 100 dpi reali în zona aceea. Verifică rezoluția efectivă a fiecărei imagini după ce o scalezi, fiindcă setarea documentului nu spune nimic despre ea.

Bleed și zonă de siguranță, cu cifre

Bleed-ul este marginea suplimentară care se elimină la tăiere, atunci când produsul o necesită. Ca exemplu, putem folosi 3 mm pe fiecare latură. Pentru A4, fișierul devine 216 x 303 mm, adică 2551 x 3579 pixeli la 300 dpi. Cei 3 mm înseamnă cam 35 de pixeli, iar o zonă de siguranță de 5 mm înseamnă aproximativ 59 de pixeli. Dimensiunile recomandate pentru aceste margini diferă în funcție de produs și finisare.

La materialele care necesită bleed, lipsa lui poate lăsa după tăiere o margine albă, uneori inegală. Pe ecran nu se vede, pe hârtie sare în ochi. Iar „mai taie puțin" nu se poate: tăierea se face pe teancuri de coli, nu pe una singură.

PDF în CMYK și alte formate acceptate

Pentru tipar este recomandat un PDF cu fonturile încorporate și bleed-ul inclus. PDF/X-1a și PDF/X-4 sunt standarde de export folosite în industria tipografică, dar setările exacte depind de tipografie. Agrafa recomandă PDF, însă acceptă și JPG, TIFF, AI sau CDR, dacă fișierele respectă cerințele tehnice. 

Greșeala la care clienții nu se așteaptă e negrul din text. Dacă îl pui negru în RGB, la conversia în CMYK poate ajunge un amestec din toate cele patru culori, iar literele mici pot ieși neclare, fiindcă cele patru plăci trebuie să se suprapună perfect. Textul se face cu negru doar din K: 0/0/0/100. Pentru fundaluri mari se poate utiliza un negru bogat, dar compoziția CMYK și limita totală de cerneală depind de suport și de procesul de tipărire.

A doua surpriză vine de la albastru și violet. RGB le afișează, iar CMYK nu le poate reproduce întocmai, așa că pe hârtie pot ieși mai terne, spre gri sau spre un mov murdar. Dacă brandul tău are un albastru aprins, cere o probă înainte de tiraj.

Ce alegem noi pentru flyere

Într-o propoziție: A5. Oferă suficient spațiu pentru un mesaj scurt și este ușor de distribuit. A4 pliat intră în joc când ai hartă, listă de prețuri sau program pe mai multe zile.

La A3 ne vine des același fișier: gândit pentru A4 și mărit. Dacă include fotografii raster cu rezoluție prea mică, pe ecran poate arăta bine, dar pe hârtie poate pierde din claritate. Elementele vectoriale se pot mări fără pierderi; imaginile trebuie verificate la dimensiunea finală.

Rezumat: fixează formatul final, adaugă bleed dacă produsul îl necesită, păstrează textul în zona de siguranță recomandată, exportă PDF în CMYK cu fonturile incluse. Dacă nu ești sigur de vreun pas, trimite-ne dimensiunea finală și îți spunem ce setări să pui și cum pregătești fișierul pentru tipar.

Întrebări frecvente